Picură acoperişurile, casele se topesc sub soarele blând de iarnă. Lumea monocromă de până acum se transformă în bălţi şi iluziile unei vremi mai calde. Curg casele şi oamenii se grăbesc printre maşini, cu plase refolosite şi cu brazi rari ca dintii unui pieptene uzat. Picură amintirile în raze de soare, formând o mască pentru ceea ce tocmai a schimbat prezentul în eternitate incompletă. Zăpezile topite schimbă ştirile de la tv din îngheţ extrem în inundaţii iminente. Picură dorinţe şi de abia aştept Craciunul în familie. Pe străzi printre oameni compusesem o poezie cu acoperişurile, dar nu mi-o mai amintesc întocmai.
