atipicalme

stelele plang ca niste creaturi mici si strambe. prin licoarea noptii cad lacrimi verzi. sucul din pahar e deformat de lumina lampii galbene. vreau sa alerg pe o zare de realitate vie, pentru a descoperi ceea ce sunt..

pentru ca in ultimul timp ma faci sa nu mai stiu de ce sunt aici.

gandurile mele se amesteca si se inghesuie ca niste stele cu zimti. doare. licoarea noptii e uda si rece. si tu ma lasi singura. aici.

nu iti mai pun intrebari. cateodata nu are sens. mai bine beau ceai. singura. fara stele. fara licoarea noptii. prefer orasul cu oameni. nu mai locul meu. nu stiu pe unde merg. ma faci sa cochetez cu castele. de ce ma ametesti in halul asta?

Noaptea mea este o vioară cu note subţiri şi melodie adâncă. Vioara cântă prietenesşe cu pianul, într-un fel ciudat împreună, deşi nu au în comun decât aceeaşi partitură. Partitura descrisă prin note ca mici gândăcei negri dansând în aer. Pe hârtie melodia e mută. În realitate provoacă schimbări lăuntrice. E noapte iar şi dimineaţa se grăbeşte să vină. Citesc o carte cu acţiune petrecută în Egipt. E 4:32 şi ziarul de dimineaţă a ajuns la uşă. Am auzit sunetul. Ascult pian şi ecou de film. Mă gândesc la tine. Fereastra între-deschisă, perna cu flori colorate, dulap cu uşa stricată, şosete aruncate în mijloc de cameră, cutie de lapte cu ciocolată terminat, vederea pe care am primit-o de la Agi, rucsac albastru dormind pe parchet, plantă însetată, carte îmbietoare .. toate în lumina de lampă în stil japonez. Galben. În 4 ore răsare soarele în Copenhaga. Ar trebui sa adorm şi eu în curând. Cu tine în gând pe note de vioară şi pian.