Dar ajunge cu nemulțimirile..

Îmi place: franceza și literatura clasică pe care o devorez zilele astea, Moliere, Montesquieu, Sartre..

Îmi plac florile mele de pe balcon.

Îmi place vântul printre frunzele de cireș, la Mogyorod, în grădină.

Îmi place vara pentru că în curand.. sper .. voi merge acasă. De abia aștept!

Iar până atunci voi aranja și cireșăria de gânduri, și fantasmagoria de nemulțumiri mici și dese.

sefa concediata

un sfarsit de saptamana fara lacul mult visat – au decis ca ia prea mult timp, desi eu la asta visasem cel mai mult, nu la balul aparut ca din senin in program

putina deshidratare matinala, trezita de la ora 6 dimineata

soare fierbinte pe obraji si frunte – ametita de schimbatoarea vreme cand vantoasa, cand calduroasa – 3 straturi de bluze

weekend in Pecs.

otherwise all is fabulous.

un film pe bandă, imagini neclare de chiparoşi.

la birou îmi cântă vioara-n căsti verzi

mărgelele mele dansează în ritmul csardas

şi orele zboară.

Sunt aici. Noi doi împreună.

Suflet coborât din lună, ploaie caldă şi furtună.

Budapesta plouă cu şiroaie.

La lumina lumânării prezent cu vise de cireşe şi căpşuni,

Îngheţată de ciocolată şi fistic.

Îmi vin în minte pasaje uluitoare de gânduri răsfrânte, miraje de soare. Trăiesc o minune, o schimbare uriaşă. Şi vor urma şi altele. Schimbare în bine, pentru mai bine. Am mult de gândit despre mine şi el, despre poveste şi cuvinte, despre cărări cusute împreună cu fir de aur şi încredere. Vreau să reflectez mai mult la asta, să înţeleg şi să înţeleagă şi el ce puternici putem fi împreună, ce minunată poate fi lumea atunci când credem în noi.

Drum spre Budapesta, tren călător, care leagănă şi şuiră lin din când în când. Ultima oară de la Budapesta am plecat după minunatul weekend la băi, la Aquaworld. Parcă a trecut atât de mult timp de atunci, asta pentru că s-au întâmplat multe. Acum merg la Budapesta pentru că am job la companie internaţională, nu mai merg în vizită. Este un început miraculos, de care încă nu îmi dau seama. Nu realizez foarte clar încă mai ales faptul că se întâmplă.

Peisaj maghiar către Lökosháza. Case verzi, galbene, albe şi pomi încă în floare. Natura mai miroase a ploaie caldă şi verde. Eu gândesc dor lin de roman şi probabil voi citi restul drumului de trei ore. În lumea mea gândurile se succed într-o melodie de culori. Am început o carte scrisă de un autor suedez – o trilogie faimoasă. E într-adevăr o carte bună, cu suspans şi bucăţi de cultură nordică ce îmi amintesc de Danemarca. Citesc cartea de Stieg Larsson de vreo trei zile, e un ebook, pentru că nu prea am mai cumpărat cărţi în ultima vreme, cu excepţia Shantaram pe care am luat-o din Malmo in martie. Îmi pare rău că nu mi-a încăput în valize să i-o aduc şi lui B, dar i-o voi aduce data viitoare când mai trec pe acasă.

La Lökosháza mi-a cerut iar pasaportul, dar de abia dacă s-a uitat la el. Maghiară. Şi în iPod şi de acum înainte în viaţa de zi cu zi. Prin picuri suavi de ploaie, iarba din gară e uriaşă. Pe margine de cale ferată, ciuntită dinadins să facă loc, ea a crescut pufoasă în trei nuanţe de verde. Trenul tot în gară e şi pe mine mă apucă somnul pe la gene. Văd cum bate vântul şi mă simt copil.

Uite că m-am mutat în alt tren, pentru că trenul cu care am venit pana la Lökosháza rămăsese fără locomotivă. Aştepta un alt tren de la Timişoara. Ne-a controlat şi biletele. Redben van. Sunt cu un cuplu de vreo 60 de ani din Braşov care merge la Veneţia! Frumos. Aş scrie mai mult dar parcă mai degrabă aş mânca un sandviş.

Sper că ceea ce fac este bine. Trebuie să fiu conştientă de ceea ce vreau, nu să mă las dusă cu zăhărelul de promisiuni. Trebuie să simt şi să trăiesc prezentul continuu, gândindu-mă în primul rând la familia mea. Am multe de învăţat, o atât de multe. Îmi voi face timp să cresc cunştinţele mele pentru a mă pregăti temeinic.

Planul meu va funcţiona. Voi deveni independentă financiar, voi cunoaşte la perfecţie 5 limbi străine şi voi avea timp şi bani să fac ceea ce-mi place. Nu voi depinde de nimeni. Sunt puternică şi iubită. Am încredere şi voi reuşi.

În ceea ce priveşte relaţia.. simt că e la început, sunt foarte multe de învăţat şi pe acest plan. Mă schimb, nu mă mai simt copilă, mă simt însă ciudat dădăcind parcă pe cineva. Off. Oare cum va fi, oare cum vom crea această relaţie a noastră?