atipicalme

Câteodată mă doare lipsa verii, a vacanţelor minunate pretutindeni şi oriunde. Mă doare cu un lirism intelectual, al nopţilor cu greieri, mai ales atunci când în romanele pe care le citesc teii, castanii, grădinile sunt înflorite toate, sau cel mai mult atunci când protagonistul pleaca la Mangalia sau la Balcic şi trăieşte marea cu valuri, cu debarcader, cu nisip şi cu mult mult soare. E o nelinişte de suprafaţă, pentru că în sinea mea vara reprezintă mai mult – mă duce cu gândul la vara noastră din Pécs. Nopţi cu lună şi străduţe mici, acoperiş cu chitară şi stele mii. Îmi este, da, mai ales, dor de tine.

“Condiţia dragostii e să caute, nu să descopere, să vrea să ştie, fără să afle, să fie ritmul unei continue mişcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat. Mai mult decât curiozităţi: nostalgie.” – Lorelei / Ionel Teodoreanu

Bradul împodobit e ca o reverie a unei copilării prezente. Aduce aminte şi îndulceşte timpurl cadourilor. Soarele e un dulce de banană, o caisă cu zahăr. Plăcintă de vişine, globuleţe pe crengi grele cu bomboane de brad. Să ne bucurăm de vise, pentru că e Craciun. Să fim din nou copii şi să cântăm colinde, îmbiaţi de prăjituri şi covrigi calzi. Melancoliile directe devin contradictorii numai pentru cei care nu cred .. în vise.

Acasă este bine. De data aceasta nu am mai scris pagini prin aeroport sau în avion. Aveam gânduri ocupate şi citeam fervent un raport de la FMI despre situaţia economico-financiară a Europei.. Am aterizat bine, a fost un zbor plăcut şi rapid.

Acasă este bine. Mereu îmi vine din ce în ce mai greu să plec. Încep să îmi revizuiesc diverse opţiuni şi dorinţe de viitor. Îmi dau seama cât de importantă este familia pentru mine şi cât de ataşată mă simt de ţara mea. Din motive variate. Pentru că în primul rând sunt român.

În altă ordine de idei, deseori în ultima vreme încerc să mă redescopăr. Irealităţile prezente mai mult mă ameţesc, chestii gen convorbiri interminabile pe net, promisiuni şi dorinţele altora, glume fără sare şi clişee. Îmi revizuiesc propria atitudine şi îmi pun nenumărate întrebări.

Acasă există acea siguranţă de bine. Mereu mă voi întoarce acasă cu drag.

Ieri mi-am imaginat aiurea lumea.
Ieri mi-am cladit copilaria.
Ieri am tipat dupa idei.
Ieri am cantat in ochii tai.

Azi am urlat subit la stele.
Azi am gonit praful de albastrele.
Azi mi-am descoperit prezentul.
Azi mi-am privit apartamentul.

Maine voi fi tot eu.
Maine voi fi.
Voi vrea
si voi iubi.

Black chocolate needs me…

A chocolate bar on the table just waiting to be enjoyed, tasted, engulfed by my senses.

Delicios! Just what I needed in moments of cruel motivation and totally unbelievable drive for achievement.

Why do I feel like I can achieve anything right now? I pray to God to help me do this to the end.

Chocolate 72% cocoa. mmm I get enravelled and marveled by the delicate taste of promiscuous gratitude.