înainte de drum
Nu pot descrie, nu pot explica starea prezentă. Mi-e dor de o constantă, mă gândesc că va fi bine şi sper să fie totul bine pentru toţi, inclusiv pentru mine. Aproape că nu îl cred pe el zilele astea, parcă nu are altă viaţă decât munca, e enervant şi ciudat. Eu vreau să fiu fericită şi merit pe cineva care să aibă grijă de mine mereu, tot timpul, la fel cum are tata de mama. La fel! Nu să uite de mine aiurea până când îi aduc eu aminte..
Sper că ceea ce fac este bine. Trebuie să fiu conştientă de ceea ce vreau, nu să mă las dusă cu zăhărelul de promisiuni. Trebuie să simt şi să trăiesc prezentul continuu, gândindu-mă în primul rând la familia mea. Am multe de învăţat, o atât de multe. Îmi voi face timp să cresc cunştinţele mele pentru a mă pregăti temeinic.
Planul meu va funcţiona. Voi deveni independentă financiar, voi cunoaşte la perfecţie 5 limbi străine şi voi avea timp şi bani să fac ceea ce-mi place. Nu voi depinde de nimeni. Sunt puternică şi iubită. Am încredere şi voi reuşi.
În ceea ce priveşte relaţia.. simt că e la început, sunt foarte multe de învăţat şi pe acest plan. Mă schimb, nu mă mai simt copilă, mă simt însă ciudat dădăcind parcă pe cineva. Off. Oare cum va fi, oare cum vom crea această relaţie a noastră?
