cireșăria de gânduri

Colecție fantasmagorică de ganduri mici si dese. Din nou. La modul inocent. Vreau o pauza. As dori o pauza de la cunoscut oameni noi, o pauza chiar de la cireșe, de la cumpărături de haine si băut cafea. Lucrurile astea noi nuam crezut până acum că vor deveni o cireșărie enervantă care să mă oprească din melancoliile calme și utile. Prea mult zahăr, prea multe schimbări — tot sunt lucruri noi, și prea multe griji mici despre casă și curățenie zilnică.

Dar ajunge cu nemulțimirile..

Îmi place: franceza și literatura clasică pe care o devorez zilele astea, Moliere, Montesquieu, Sartre..

Îmi plac florile mele de pe balcon.

Îmi place vântul printre frunzele de cireș, la Mogyorod, în grădină.

Îmi place vara pentru că în curand.. sper .. voi merge acasă. De abia aștept!

Iar până atunci voi aranja și cireșăria de gânduri, și fantasmagoria de nemulțumiri mici și dese.

disturbante … [Pecs]

…in candida monotonie astemica de primavara…

sefa concediata

un sfarsit de saptamana fara lacul mult visat – au decis ca ia prea mult timp, desi eu la asta visasem cel mai mult, nu la balul aparut ca din senin in program

putina deshidratare matinala, trezita de la ora 6 dimineata

soare fierbinte pe obraji si frunte – ametita de schimbatoarea vreme cand vantoasa, cand calduroasa – 3 straturi de bluze

weekend in Pecs.

otherwise all is fabulous.

mărgele roşii

stau mărgelele-n şirag, înghesuite, visătoare

un film pe bandă, imagini neclare de chiparoşi.

la birou îmi cântă vioara-n căsti verzi

mărgelele mele dansează în ritmul csardas

şi orele zboară.

dorul meu

Dorul meu a-nnebunit.

Sunt aici. Noi doi împreună.

indigo de stele şi vise de cireşi

Indigo subit de stele, lumini galbene perene.

Suflet coborât din lună, ploaie caldă şi furtună.

Budapesta plouă cu şiroaie.

La lumina lumânării prezent cu vise de cireşe şi căpşuni,

Îngheţată de ciocolată şi fistic.

încredere

“Singura cheie a succesului  şi a mersului înainte este încrederea – dacă se poate, oarbă – în propriul fel de a vedea, în dreptatea viziunii proprii.” ~~ Ana Blandiana – Coridoare

O, cât de mult seamană acest citat cu grăuntele de înţelepciune închipuit de fetiţa cu ochi mari castanii care eram acum 8-9 ani. Dar îndreaptă mai mult către viziune. Mai mult către sine şi percepţie.

cărări de soare

Winds of hope.

Îmi vin în minte pasaje uluitoare de gânduri răsfrânte, miraje de soare. Trăiesc o minune, o schimbare uriaşă. Şi vor urma şi altele. Schimbare în bine, pentru mai bine. Am mult de gândit despre mine şi el, despre poveste şi cuvinte, despre cărări cusute împreună cu fir de aur şi încredere. Vreau să reflectez mai mult la asta, să înţeleg şi să înţeleagă şi el ce puternici putem fi împreună, ce minunată poate fi lumea atunci când credem în noi.

Pagini de caiet (8) Egy óra késik

O oră întârziere. „Egy óra késik.” A spus conductorul in maghiară. Am înţeles după ce a spus. Am mers toată noaptea, singură în compartiment după Alba-Iulia. De aceea nu am dormit prea profund, ci mai mult în etape. În total vreo 4 ore până la Curtici. Nu se vede răsăritul din cauza păturii de nori. Anunţaseră ieri cod galben în România la ploi, dar am avut chiar noroc şi nu prea am avut ploaie azi noapte, decât prin Transilvania.

Drum spre Budapesta, tren călător, care leagănă şi şuiră lin din când în când. Ultima oară de la Budapesta am plecat după minunatul weekend la băi, la Aquaworld. Parcă a trecut atât de mult timp de atunci, asta pentru că s-au întâmplat multe. Acum merg la Budapesta pentru că am job la companie internaţională, nu mai merg în vizită. Este un început miraculos, de care încă nu îmi dau seama. Nu realizez foarte clar încă mai ales faptul că se întâmplă.

Peisaj maghiar către Lökosháza. Case verzi, galbene, albe şi pomi încă în floare. Natura mai miroase a ploaie caldă şi verde. Eu gândesc dor lin de roman şi probabil voi citi restul drumului de trei ore. În lumea mea gândurile se succed într-o melodie de culori. Am început o carte scrisă de un autor suedez – o trilogie faimoasă. E într-adevăr o carte bună, cu suspans şi bucăţi de cultură nordică ce îmi amintesc de Danemarca. Citesc cartea de Stieg Larsson de vreo trei zile, e un ebook, pentru că nu prea am mai cumpărat cărţi în ultima vreme, cu excepţia Shantaram pe care am luat-o din Malmo in martie. Îmi pare rău că nu mi-a încăput în valize să i-o aduc şi lui B, dar i-o voi aduce data viitoare când mai trec pe acasă.

La Lökosháza mi-a cerut iar pasaportul, dar de abia dacă s-a uitat la el. Maghiară. Şi în iPod şi de acum înainte în viaţa de zi cu zi. Prin picuri suavi de ploaie, iarba din gară e uriaşă. Pe margine de cale ferată, ciuntită dinadins să facă loc, ea a crescut pufoasă în trei nuanţe de verde. Trenul tot în gară e şi pe mine mă apucă somnul pe la gene. Văd cum bate vântul şi mă simt copil.

Uite că m-am mutat în alt tren, pentru că trenul cu care am venit pana la Lökosháza rămăsese fără locomotivă. Aştepta un alt tren de la Timişoara. Ne-a controlat şi biletele. Redben van. Sunt cu un cuplu de vreo 60 de ani din Braşov care merge la Veneţia! Frumos. Aş scrie mai mult dar parcă mai degrabă aş mânca un sandviş.

înainte de drum

Nu pot descrie, nu pot explica starea prezentă. Mi-e dor de o constantă, mă gândesc că va fi bine şi sper să fie totul bine pentru toţi, inclusiv pentru mine. Aproape că nu îl cred pe el zilele astea, parcă nu are altă viaţă decât munca, e enervant şi ciudat. Eu vreau să fiu fericită şi merit pe cineva care să aibă grijă de mine mereu, tot timpul, la fel cum are tata de mama. La fel! Nu să uite de mine aiurea până când îi aduc eu aminte..

Sper că ceea ce fac este bine. Trebuie să fiu conştientă de ceea ce vreau, nu să mă las dusă cu zăhărelul de promisiuni. Trebuie să simt şi să trăiesc prezentul continuu, gândindu-mă în primul rând la familia mea. Am multe de învăţat, o atât de multe. Îmi voi face timp să cresc cunştinţele mele pentru a mă pregăti temeinic.

Planul meu va funcţiona. Voi deveni independentă financiar, voi cunoaşte la perfecţie 5 limbi străine şi voi avea timp şi bani să fac ceea ce-mi place. Nu voi depinde de nimeni. Sunt puternică şi iubită. Am încredere şi voi reuşi.

În ceea ce priveşte relaţia.. simt că e la început, sunt foarte multe de învăţat şi pe acest plan. Mă schimb, nu mă mai simt copilă, mă simt însă ciudat dădăcind parcă pe cineva. Off. Oare cum va fi, oare cum vom crea această relaţie a noastră?

adun

am o poftă nebună de scris, atât de nebună ca nu îmi pot aduna bine gândurile, ci adun mai mult rămăşiţe şi bucăţi de foi scrise prin tren şi prin oraşe, alte oraşe. adun cuvinte şi poeme din cărţi îngălbenite de vreme, adun citate şi gânduri răzleţe pe sub castani înfloriţi. adun miracole mici în toi de primăvară cu soare blajin. adun dorinţe ascunse fără a le povesti în detaliu încă, adun raze de lună şi petale de floarea soarelui, miresme de cozonaci şi pâine coaptă, adun condiţie de fericire şi frânturi de castele întortocheate cu pasaje şi bazaruri cu suveniruri. e ameţeală în colecţiile mele personale, dar nu contează, ele sunt preferate chiar şi aşa în dezordine. licăririle de astfel de momente în care compun fără a alcătui fraze artistice îmi dau energie ireală. plec în curând şi îmi voi construi zâmbete noi şi idealuri mai însorite.